Intalnire a barba ilor canadieni,

Intalnire a barba ilor canadieni

În primele zile după ce anunț, vorbeam între noi, montrealezii, ce ne facem. Cum va fi orașul ăsta atât de viu pe timpul verii fără… nimic. Dar primărița noastră, femeie strașnică, ne tot îmblânzește angoasele cu vești îmbucurătoare.

Intalnire a barba ilor canadieni

Cică va face ea și va drege niște chestii și vom avea o vară animată. Și, zău, parcă ne-am mai liniștit.

Spunea ceva de genul că va închide circulația pe străzile centrale și va deschide comerțul cu restaurante și cafenele. Mesele vor fi puse la distanță, astfel încât să putem ieși din case și să susținem în felul acesta și comerțul.

Intalnire a barba ilor canadieni

Spun de genul, pentru că pandemia asta fără naționalitate obligă pe fiecare sa se organizeze local, provincial, federal Deja ne visăm așezați la mese distanțate regulamentar, savurând cu nepăsare trucată starea asta nouă care ne-a luat prizonieri pe toți. Virusul ăsta e mondial, e egalitar, te vizitează și când nu vrei.

Intalnire a barba ilor canadieni

Învățăm să trăim cu el, să-l domesticim așa cum ne învață Micul Prinț să facem cu prietenii. Pentru mine, e și mai grav pentru că Intalnire a barba ilor canadieni cei 21 de ani de emigrație canadiană, nu am petrecut nici o vară în Montreal.

Jurnal de pandemie : Montreal, 11 mai

De cum începea vacanța, mă urcam în primul avion și plecam în România. Cum va fi Montrealul fară cele peste de etnii care să coloreze zi de zi și, mai ales, seară de seară zonele rezervate animației estivale. Montrealul găzduiește, an de an, popularul Festival Internațional de Jazz, Festivalul Juste Pour Rire, Festivalul Francofoniei, Formula 1 și nu mai știu câte zeci, poate sute de spectacole multiculturale, concerte pentru tineri etc. Centrul orașului este închis Madagascar fete se intalnesc pe străzi sunt, în fiecare zi, activități culturale.

E ceva divin Montrealul pe timpul verii.

Intalnire a barba ilor canadieni

De când a început pandemia, ni s-a sugerat, foarte drăguț, să susținem pe cât posibil micul comerț. Soluții naționale, agricultură locală Și așa și facem așa.

Eu, de exemplu, merg în fiecare săptămână în Outremont, cartierul artiștilor cum e numit aici, și cumpăr cafea à emporter. Cafea etiopiană.

  • Cauta i rochia camerei so iei
  • Sunt atatia romani realizati in Canada si voi ati gasit-o tocmai pe aceasta individa care a trait degeaba in Occident toti anii astia.
  • Jurnal de pandemie : Montreal, 11 mai
  • Vietnam Site ul de intalnire
  • Со своего места Сьюзан могла видеть всю комнату, а также сквозь стекло одностороннего обзора «ТРАНСТЕКСТ», возвышавшийся в самом центре шифровалки.
  • ANON.

Ce gust fantastic are cafeaua cumpărată pe timp de pandemie! E cafea cu gust de libertate stamincasa.

Intalnire a barba ilor canadieni

A, și comand și falafel de la Falafel Saint Jacques. E restaurantul cel mai renumit de falafel din Montreal.

Nu vreau să dea faliment. Fară el, Montrealul nu ar mai fi la fel. Sunt câteva cafenele și restaurante care aparțin Montrealului pentru totdeauna. Montrealului meu. După cum am spus și în postarea precedentăsuntem un popor tare ascultător și disciplinat. Dacă ne-au cerut să susținem comertul, de ce nu? Dacă am fost îndemnați să cumpărăm roșii de Québec, de ce nu?

Canadienii, în Intalnire a barba ilor canadieni, nu suferă de sindromul drobului de sare. Nu-și imaginează ce ar fi dacă ar fi. Sunt concreți. Sunt învățați să aibă totul foarte ușor și clar.

Nici de sindromul labirintului nu sunt atinși. Nu le plac încâlcelile și, dacă mă gândesc bine, este și vina istoriei care nu i-a pus față în față cu situații grele. Le spui clar ce au de făcut și fac.

Dar să nu-i zăpăcești. Ei vor să știe unde ne aflăm, ce facem și, mai ales, cum facem. Nu le cere inițiativă, să se descurce etc. Nu au talentul ăsta. În schimb, sunt executanți perfecți.

Astăzi au anunțat peste 32 de contaminări numai în Quebec, iar în Montreal, peste 16 Aș spune că, deși sunt multe cazuri, montrealezii nu și-au pierdut încă cumpătul.

La o adică, am întâlnit doar situații răzlețe de oameni mai iritați când făceam cumpărăturile la Provigo, un lanț de magazine de aici. Se supăraseră cei care urmăreau săgeata și erau în direcția bună printre rafturi pe cei care nu remarcaseră săgeata și erau pe direcția inversă.

Mie, obișnuită cu politețea canadiană, mi-a sunat a ditamai agresivitatea. Și mi-am zis, gata, pandemia asta a schimbat total relaționarea canadiană.

Nu ne mai zâmbim când oprim mașina la stop, nu ne mai așteptăm unul pe altul când suntem la o intersecție de stopuri și atât ne mai invităm care să treacă primul ori prima, de trec doua minute și suntem toți acolo. Devenim și noi agresivi. Dar și riguroși, aparținători ai unei societăți bazate pe solidaritate și încredere. Poate că așa sunt societățile care sunt luate în grija unui stat protector, un stat Providențial. În fiecare zi, la ora 11 fix, premierul Canadei face un rezumat al situației și anunță măsurile care vor fi adăugate celor deja existente.

Măsurile au, de obicei, un caracter pozitiv, de ajutor, de suport economic și social. Tonul a rămas încurajator. Doar Justin Trudeau apare, din solidaritate, cred, cu barbă, cu aer obosit, îngrijorat… Are o bună echipă de PR-iști în spate.

Asevedeași